REFLECȚII ÎN PREJMA UNEI POSIBILE RETRAGERI

REFLECȚII ÎN PREJMA UNEI POSIBILE RETRAGERI

„Pe cînd e omu-n miezul vieții lui
m-aflam într-o pădure-ntunecată
căci dreapta mea cărare mi-o pierdui.

Amar mi-e să vorbesc cît de-nfundată
pădure-a fost, încît de-a ei cumplire
gîndind la ea mi-e mintea-ncrîncenată!

Un strop mai mult de-amar și m-ar răpune!

Dar pînă să v-arăt a mea scăpare,
eu de-alte stări văzute-n ea voi spune."

Dante Alighieri -,,Divina Comedie" - ,,Infernul" (1320)
Traducere - George Cosbuc (1910)

Mi-a plăcut foarte mult cum a început Dante acum 700 de ani poemul „Infernul", prin multele sale asemănări simbolice cu lumea de azi. Am aniversat în anul trecut 40 de ani de practicare a profesiei: încă din 1982, din anul III de facultate realizam tot felul de tratamente uzuale: obturații, anestezii, pulpectomii, extracții, coroane, punți, proteze, etc.. Am aniversat de asemenea în 2022 împlinirea a 30 de ani de practicare exclusiv în sistemul privat, în care relaţiile umane şi profesionale cu pacienţii noştri au devenit din ce în ce mai profunde.

DUPĂ 40 DE ANI. Am activat în această „pădure" cu specific românesc 4 decenii. Am început ca privați în 1992, liberi, fără nici o reglementare, ajungînd în 2022 la o adevărată sufocare în birocrație provenită din U.E., respectiv peste 20 de dosare / autorizări anuale... De aceea după 40 de ani începi să te gîndeşti inevitabil (şi) la o posibilă retragere, parțială sau totală, din acest codru"... În timpul aceastei introspecţii şi sinteze se nasc numeroase stări” şi trăiri care îndeamnă la reflecții ulterioare. Aceste stări" ale conştientului şi ale conştiinţei se referă simultan, simbiotic şi sinergic la tandemul inseparabil medic - pacient. Reflecțiile de mai jos se referă desigur doar la stomatologie, specialitate medicală în care pacientul poate fi tratat în general de la A la Z de același medic. lată cîteva concepte sau „stări".

ÎNCREDEREA. Un prim concept cu siguranță major este cel al încrederii pacientului în medicul său, care ia naştere prin numeroase şi repetate întîlniri, discuții, investigații, diagnostice, tratamente şi probe. În urma acestora pacientul constată mereu că nu i se întîmplă nimic rău, că nu îl mai doare, nu mai este edemațiat, dimpotrivă că îi este mai bine, că diferitele sale afecțiuni sînt treptat rezolvate.

Indiferent de frecvența programărilor la cabinet, impusă de complexitatea disfuncțiilor fiecăruia, refacerea aspectului estetic, restabilirea capacității masticatorii, a altor funcții mai puțin vizibile - în ansamblu îmbunătățirea stării de sănătate dentară - toate duc la o creştere treptată şi progresivă a încrederii pacientului în medicul său curant.

Una din cele mai mari satisfacții morale este atunci cînd pacienții vin şi spun cu încredere: „Nu îmi mai explicați nimic, faceți vă rog ce ştiţi ce este mai bine pentru mine, eu mă supun necondiționat, deoarece m-ați rezolvat foarte bine acum 5 - 10 (15, 20, 25...) ani!

SPERANŢA. Pacienții vin uneori la medic cu speranța uriaşă că toate afecțiunile lor vor fi tratate şi starea lor de sănătate orală va fi restaurată integral ca în urmă cu 10-20 de ani. Nu este uşor să abordezi această speranță, dealtfel legitimă, fără a o demola complet, ea fiind adeseori subminată de numeroşi factori, pe care numeroase persoane nu știu, nu vor sau nu pot să îi (re)cunoască.

Poate fi lipsa de autoreflecție și de autoconservare a pacientului, care se neglijează perioade lungi de timp, pe motiv că nu are dureri, că se poate şi aşa, că va merge cîndva la medicul lui, care este probabil foarte bun... Alţi pacienți nu sunt conştienţi de faptul că omul avansează în vîrstă ca întreg, că procesul de îmbătrînire şi uzură are loc treptat şi simultan pentru toate organele, apărînd şi suprapunîndu-se noi, diferite şi multiple afecțiuni, toate cu legături mai mult sau mai puțin vizibile / directe cu sănătatea orală...

Pe de altă parte posibilitățile actuale ale ştiinţelor medicale sunt în mod inevitabil în orice moment istoric limitate, ca şi capacităţile financiare ale sistemelor de asigurări de sănătate (publice şi/sau private) de a finanța orice fel de tratament, indiferent de costuri.

Toate aceste limitări este necesar să fie explicate cu mare grijă şi pe înțelesul fiecărui pacient. În acest mod sperata nefondată a refacerii unor tratamente la aceiași parametri ca în urmă cu decenii este diminuată cu tact şi realism. Motivul uşor şi direct observabil este că unii dinți pot fi grav bolnavi şi compromişi. În acest sens medicina bazată pe dovezi ne pune la dispoziție azi investigații digitalizate, cu ajutorul cărora putem să mărim, să măsurăm şi să evaluăm dinții și țesuturile din jur, prezentînd pacientului situațiile sale concrete.

Speranța nemărginită a pacientului este de aceea inevitabil remodelată în concordanţă cu diagnosticele identificate, devenind o speranţă realistă şi realizabilă. Un medic nu are cum şi nu poate face minuni", ci doar oferi variante alternative viabile de tratament.

MULŢUMIREA. Cele mai mari emoții, imediate şi pozitive, ale profesiei noastre sunt atunci cînd un pacient este mulțumit de finalizarea unui tratament, indiferent că acesta este de amploare mică, medie sau cu atît mai mult cu cât este de o mare complexitate.

Un pacient care se examinează într-o oglindă a cabinetului pentru a constata culoarea unei obturații la grupul frontal şi nu observă nici o diferență exclamă mulțumit şi uimit: „Dar domnule doctor, nici nu se vede ce mi-ați făcut !!" Nu de multe ori am avut în tratament doamne foarte pretențioase cu aspectul lor estetic, care la prima aplicare a unor restaurări realizate excelent ca mărime, formă şi culoare, realmente au ţopăit de bucurie, parcă dorind să-şi îmbrățișeze medicul curant de mulțumire...

Alţi pacienţi, mai ales cei în vîrstă, sunt mai puțin interesați de aspectul fizionomic şi urmăresc în primul rind refacerea funcţiei masticatorii, afectată de multiple şi complicate edentații. Mulțumirea este maximă de ambele părți mai ales atunci cînd adaptarea cu protezele parţiale sau totale, cu sprijin inevitabil pe gingiile sensibile, se face uşor, fără jene sau cu dureri mici, medii sau deloc.

Indiferent că restaurarea este unidentară cu o obturație simplă sau bimaxilară cu restaurări complexe scheletizate, succesul este dependent 100% de respectarea de pacient, de medicul stomatolog şi de tehnicianul dentar a tuturor etapelor obligatorii de tratament. "Sărirea" sau „ignorarea" unor etape obligatorii ştiinţific pentru "a cîştiga timp" conferă părților doar o mulțumire pe termen scurt... Consecințele care apar evoluează în timp şi dau complicații despre care nici nu se bănuiește de unde au apărut... Aceste complicaţii adeseori nu se mai pot remedia cu adevărat, decît reluînd întregul tratament de la zero...

AFECŢIUNEA. Pe parcursul trecerii anilor se naşte o adevărată afecțiune, reciprocă şi nedeclarată între medic şi unii din pacienţii săi. Sunt de exemplu unele persoane care la prima prezentare erau copii, apoi liceeni, apoi au revenit pentru tratamente ca studenţi în vacanţe, inclusiv din alte centru universitare... În prezent ei sunt adulți cu locuri de muncă şi responsabilități, aducîndu-şi proprii copii pentru o primă,,cunoaştere" a unui cabinet şi apoi pentru un control stomatologic... Nu ai cum să nu ții la astfel de pacienți devotati...

Adesea au revenit pentru tratamente doamne înregistrate în trecut cu alt nume de familie, noul nume fiind totuşi familiar... Am descoperit că se căsătoriseră cu pacienți ai cabinetului, pe care i-au cunoscut în sala de aşteptare. Am fost astfel şi un loc de întîlnire...

Uneori vin paciente care au născut sau părinţi tineri cărora nici un medic neonatolog sau pediatru nu le-a spus nimic despre dinții de lapte, despre problemele lor de erupție sau despre cronologia apariției dinților permanenți. Cînd îi informăm că primii molari permanenţi apar în jurul vîrstei de 6 ani, subliniind necesitatea identificării şi observării erupției, periajului corect şi a sigilării lor profilactice, aceşti părinţi se bucură de parcă le-am da elixirul nemuririi... Este doar o rețeta" simplă şi din inimă pentru o dentiție definitivă sănătoasă a copiilor.

Mi-a dat de gîndit, am înţeles în mare şi am reevaluat serios în ultimii ani partea finală a discursului de despărțire al preşedintelui F.D.I. (Federația Dentară Internațională). În plenul Adunării Generale Mondiale, japonezul Katsuo Tsurumaki, la ieşirea din cei trei ani de mandat internaţional şi-a încheiat discursul astfel (citez cu aproximație):

„Şi acum după ce am încheiat munca mea pentru binele membrilor asociați și în interesul asociațiilor dentare naționale, abia aștept să mă întorc acasă, la scumpa mea familie şi la dragii mei pacienti..."

SATISFACTIA PROFESIONALĂ. Unii pacienți instruiți vin la control anual, li se găseşte o carie mică şi puțin tartru, sunt trataţi în una sau două şedinţe şi pleacă mulțumiți, aşa cum sîntem şi noi că i-am rezolvat atît de uşor. Alţi pacienți se prezintă cu mai multe afecțiuni dentare şi/sau parodontale necesitînd mai multe programări şi suntem pe deplin satisfăcuți cînd am încheiat cu bine tratamentele.

Din ce în ce mai multe persoane se prezintă în ultimul timp cu probleme majore, cu numeroşi dinți irecuperabili, cu lucrări vechi distruse, cu edentații de diferite extinderi. Neprezentați ani sau zeci de ani la tratamentul stomatologic, aceştia invocă infinite motive personale obiective sau subiective pe care nu avem căderea să le judecăm. În timpul absenteismului la stomatolog, apar din păcate şi unele boli grave, cardiace, circulatorii, osoase, metabolice, endocrine, oncologice, etc. a căror diagnostic şi tratament prelungesc şi mai mult neprezentările la cabinet. Și atunci trebuie să ne apucăm serios de lucru, pe care adesea îl denumim în glumă, o reparație capitală"

În ultimii 10 ani au început să apară tot mai multe afecțiuni dentare complexe şi combinate (odontale, endodontice, parodontale, protetice, ocluzale, etc.) majoritatea bimaxilare, a căror rezolvare finală reuşită ne aduce cele mai mari satisfacții. Cu cît diagnosticul este mai complex, cu atît provocarea de a-l rezolva cu succes este mai mare, mulțumirea profesională finală fiind pe măsură.

Provocarea complexității este pentru noi un concept şi o dorință de autodepăşire similară poate doar cu cea din sporturile individuale, cu diferenţa că nu e un concurs şi nu primim medalii... Mulțumirea pacientului este pentru noi satisfacția profesională maximă... De aceea pentru rezolvarea celor mai dificili bolnavi, uneori nu am dormit noaptea, imaginînd etapele optime de tratament.

REFUZUL MODELOR. În stomatologia privată au existat în ultimii 30 de ani o serie de mode discutabile, pe care multe le-am respins. În primul deceniu de după 1990 a apărut moda albirii dinților: am încercat produse germane, elveţiene, americane, etc., toate cu acelaşi rezultat demoralizant. Peste cîteva luni dinții îşi reveneau la culoarea inițială, nici o substanță / produs neputînd extrage din dentină pigmentul ei de bază, moştenit, trecînd printr-un smalt cristalin de duritatea diamantului...Am renunțat repede la această modă.

A apărut apoi moda protezelor cu bază roz moale, care în scurt timp se depolimeriza și proteza nu mai avea nici o succiune, putînd fi aruncată...Nici nu am mai încercat această nouă modă....Tot în jurul lui 2000 au apărut şi la noi coroanele ceramice frezate de nişte mini strunguri, încercînd eliminarea talentului, manualității şi artei tehnicianului dentar... Produse de serie ca rulmenții, aceste lucrări nu pot reproduce specificul uman al formelor şi vecinătăţilor cu dinții vecini şi antagonişti, nici un dinte din aceeaşi cavitate bucală nefiind identic cu altul! Nu am fost convins de maşinile-unelte şi producțiile hyper-tech costisitoare din protetică, care doar „sar" etapele clasice.

În cele din urmă cea mai nocivă modă a apărut începînd cu 2020, odată cu pandemia Covid 19: consultațiile şi diagnosticele stomatologice ON LINE! Stomatologia este o specialitate medicală în care inspecția, palparea, percuția și auscultația dintelui bolnav şi/ sau a ţesuturilor din jur este indispensabilă. Ce informații poate da medicului o fotografie aiurea (auto) realizată în gură cu un telefon mobil de un necunoscător ? Ce poate înțelege un medic din postarea pe Internet a unei radiografii jpeg fără a avea formatul profesionist DCM?

Consultația reală, anamneza, palparea țesuturilor inflamate, percuția dintelui bolnav, auscultația au aceeaşi valoare medicală pentru diagnostic exact ca pe vremea lui Hippocrate... Stomatologia pe Internet e doar o „feliuţă" de medicină... Şi doar o modă respinsă

CONFORTUL ECONOMIC. Respingînd modele superficiale, trecătoare şi comerciale din stomatologie, am respins deasemenea avalanşa de noi materiale, produse, instrumentar şi aparatură din stomatologie cu care marii producători ne bombardează lunar, în scopul de a obţine profituri cît mai crescute. Toate aceste oferte cu cît sunt mai noi şi mai de ultimă generație cu atît sunt mai scumpe, afectînd prin majorare costurile directe şi indirecte ale tratamentelor.

În realitate capacitatea de plată a pacienților este limitată, veniturile lor fiind inevitabil plafonate. Am avut de aceea grijă să nu aprovizionăm cabinetul cu tot felul de materiale şi aparatură scumpe şi/sau inutile. Acestea nu aduc nici o calitate în plus dar costul lor se reflectă imediat în creşterea tarifelor. Adevărata calitate este conferită de cunoştinţele, experienţa şi manualitatea personalului medical.

Ce sens ar avea să ne dotăm de exemplu cu aparate costisitoare de mixaj automat al materialelor de obturație sau de amprentă, cînd acest lucru poate face orice asistentă medicală cu o bună pregătire ? Ce sens ar avea să cumpărăm un unit stomatologic mai scump ca un Mercedes sau un BMW sport, ultime generații cu dotări complete, cînd putem conduce la fel de sigur un Fiat sau o Dacie?

Considerăm că această atitudine managerială rezervată față de costurile extravagante a asigurat un confort economic pe termen lung pentru pacienţii noştri. În toţi aceşti 30 de ani privati am avut grijă să păstrăm un echilibru al tarifelor, de un nivel mediu în oraş, astfel încît să putem asigura accesibilitatea şi continuitatea pacienților la tratamente.

Nu este acelaşi lucru pentru nici o parte participantă ca un pacient să îşi poată permite să achite doar o singură obturație pe lună sau una - două pe săptămînă.

RESPECTAREA ANGAJAMENTELOR.Este aparent simplă și în același timp complicată fiind vorba simultan de respectarea reperelor de timp și a angajamentelor financiare. În privința timpului un prim aspect este cel al programărilor.

Dacă din pandemia Covid-19 a rămas ceva pozitiv, atunci cu sigurață că este programarea pacienților, în pandemie atît pacienții cît și noi înțelegînd necesitatea respectului reciproc, ce se concretizează prin rezervarea unui timp de lucru bine estimat și strict pentru fiecare bolnav. Această organizare o aplicăm și o respectăm cu succes și în prezent. Cu un amendament neplăcut, că mai există unele persoane, mai puțin educate, care nu anunță telefonic că nu se mai pot prezenta cu 1- 2 zile sau ore înainte, ci la 2-3 zile...după.

Un alt aspect legat de timp este încadrarea și respectarea atît de medic și cît și de pacient a termenelor pentru probe date de tehnicianul dentar. Prin aceasta se ajunge la finalizarea lucrărilor protetice la datele estimate, mulți pacienți fiind legați de evenimente importante personale: cursuri, deplasări profesionale, aniversări personale, de liceu, facultate, concedii, nunți, botezuri, sărbători, etc.

Pentru respectarea angajamentelor de finalizare a restaurărilor, este necesară luarea unei marje de eroare de cîteva zile pînă la terminare, deoarece atît în cabinet cît și în laborator pot avea loc defecțiuni importante ale aparaturii majore (compresoare, unituri, cuptoare, etc.) ale căror reparații nu se pot realiza peste noapte datorită lipsei unor piese de schimb. Sau pur și simplu distribuitorul de energie electrică nu o furnizează brusc, chiar și o jumătate de zi, sau întrerupe curentul, cu anunț despre întreținere, timp de 1-2 zile...

Respectarea cuvîntului dat este la fel de importantă în privința evaluării costurilor, mai ales la lucrările protetice mari. Odată evaluat financiar un tratament, el este respectat de cabinet, chiar dacă pe parcurs apar mici modificări minore sau inevitabile, costuri cu care pacientul nu mai este „încărcat”. Chiar și în situațiile în care laboratorul de tehnică dentară anunță o majorare a tarifelor per element, acestea sunt aplicate doar din luna următoare - pentru pacienții cărora li s-a făcut deja o evaluare financiară și care au achitat un avans.

INFORMAREA CORECTĂ.Un concept important pentru consolidarea încrederii și mulțumirii pacienților este informarea corectă, simplă și continuă a acestora despre diferitele afecțiuni ale dinților, despre tratamentul lor și - foarte important - întreținerea lor ulterioară.

În privința prevenției cariei dentare prin periaj dentar am insistat mereu pentru orarul de periaj obligatoriu seara și dimineața, simultan indicînd zonele mai greu accesibile, de exemplu molarii de minte, unde pot să apară carii ascunse. Periile moi, medii și electrice au fost criticate, recomandînd doar periuțele manuale și dure, cele mai eficiente pentru curățarea mecanică a dintelui și masajul gingiilor.

În parodontopatii am insistat asupra periajului intens și corect în zonele gingivale ale tuturor dinților, unde datorită retracțiilor se depun ușor și placa bacteriană și tartrul, a utilizării firului de mătase interdentară, cît și asupra necesității controlului trimestrial pentru igienizare - detartraj și periaj profesional. La întrebările despre cauzele bolilor parodontale, din zecile de cauze cunoscute am prezentat doar cele mai importante: moștenirea genetică, periajul incorect, placa bacteriană, tartrul dentar, obturațiile necorespuzătoare, lucrările protetice vechi, suprasolicitările dinților, fumatul, stresul, neconsumarea unor alimente de bază, obiceiurile vicioase, etc.

Un aspect important îl constituie informarea adecvată despre coroanele și punțile dentare, despre solicitările maxime care le sunt permise și mai ales despre igienizarea acestora, firul de mătase special pentru punți și / sau mini-periuțele interdentare cilindrice sau conice, toate neexcluzînd desigur în aceeași ședință de igienă periuța dentară clasică și pasta de dinți adecvată.

La protezele parțiale și / sau totale acrilice în ultimii ani pacienții au beneficiat de un „prospect” sau o „carte tehnică”, respectiv Recomandări pentru purtătorii de proteze acrilice, realizate pe 4 pagini. Acestea au rolul să pregătească și instruiască pacienții despre etapele de realizare ale protezelor, despre toate problemele de adaptare imediată sau pe termen pe scurt ce pot să apară și care vor fi rezolvate. În mod identic pacienții la care s-au realizat restaurări complexe scheletizate au primit „prospectul” Recomandări pentru purtătorii de proteze scheletate. În toate cazurile de protezare mobilă sau semi-mobilă, igienizarea zilnică separată a protezelor, inclusiv prin pastile de curățare din farmacii a fost promovată, în vederea prelungirii cît mai îndelungate atît a aspectului cît mai ales a „vieții” acestora.

„VIITORUL” PACIENȚILOR versus SENTIMENTUL INUTILITATĂȚII. În ultimii ani am amintit uneori, în discuțiile colaterale cu colaboratorii, despre faptul că în martie 2023 îmi depun dosarul de pensionare. Acest lucru l-au auzit inevitabil și unii pacienți aflați în cabinet și reacția lor imediată a fost de îngrijorare și frustrare, de genul: „Aoleo, domnule doctor, dar pe noi cui ne” lăsați” ? Ce va fi cu noi ? Cine ne va mai trata ? Unde ne vom duce ?” Reacțiile acestea spontane au fost desigur măgulitoare pentru mine dar în același timp au trezit o îngrijorare majoră. Într-adevăr, care va fi soarta / destinul / “viitorul” stomatologic al numeroșilor pacienți pe care îi tratăm privat de 30 de ani, din care pe unii chiar înainte de 1990 ?

Acest atașament al multor pacienți l-am întîlnit și începînd cu anul 2018, de cînd am început să apelăm la colaboratori specializați în tratamente endodontice performante - pentru unii dinți cu anatomii radiculare cu probleme. Ideea pacienților vechi că sunt trimiși la un alt medic a dat acestora impresia că îi abandonăm, că am vrea cumva să „scăpăm” de ei…Unii au manifestat chiar o opoziție fermă la a fi trimiși la altcineva și a trebuit multă muncă de lămurire și convingere că e mult mai bine așa. Explicațiile profesionale pe radiografii cît și „luatul de mînă” pentru a fi prezentați colaboratoarei noastre de atunci au reușit să dezamorseze în final aceste rezistențe...

Am întîlnit de asemenea refuzuri de a merge la alți medici, specialiști în chirurgie orală sau maxilo facială. Cu greu am explicat pe radiografii anatomiile în cîrlig sau ca niște paranteze ale rădăcinilor molarilor sau / și premolarilor și riscurile de a nu reuși noi extracțiile.

Atașamentul unor pacienți pentru medic este uneori chiar prea mare și te poate copleși. Această legătură este legitimă, deoarece dacă de exemplu am realizat o „reparație capitală” reușită în anii 90, ea poate s-a repetat după 2000, pentru ca după 2010 să urmeze alta.

Pe de altă parte ideea de retragere din activitate mi-a insuflat adesea sentimentul inutilității. Această trăire am întîlnit-o și probat-o frecvent în zilele de sărbători prelungite, în care după 2-3 zile de odihnă în următoarele mă simțeam nefolositor, inutil și nu îmi mai găseam locul. Cărțile, muzica, filmele, concertele, comunicările cu rude / prieteni nu au putut umple golul lăsat de absența la cabinet. Cum m-aș simți și ce aș face dacă aș fi liber și fără o ocupație pasionantă în toate zilele din an este un scenariu gri și greoi pe care nu îl pot imagina.

Revenind la „viitorul” stomatologic al pacienților noștri versus sentimentul personal al inutilității, ambele generate de o posiblă retragere / pensionare, la aceste reale probleme și întrebări voi încerca să dau un răspuns sincer, credibil și poate fezabil în ultimul capitol.

VOCAȚIA.Vocația este definită în Dicționarul Explicativ al Limbii Române: „Predispoziție, aptitudine, înclinare specială pentru un anumit domeniu de activitate sau pentru o anumită profesie” . Cuvîntul vocație vine din limba latină, “vocare”, însemnînd „chemare”. Aceasta reprezintă „o voce” care „te cheamă” către un scop unic...Și acum să urmărim evoluția acestei „stări” pentru noi, din facultate pînă azi.

În 1984, anul absolvirii, am ales ca citat important, pe prima pagină a lucrării de diplomă, celebrul concept antic al lui Hippocrate „Primum non nocere”, (tradus: „În primul rînd să nu faci rău”)… Aceasta deoarece am văzut, începînd cu 1982, cazuri reale în timpul lucrărilor practice de la facultate, în care „s-a făcut rău” în stomatologie...În sistemul medicinii socialiste, aceste eșecuri au avut cauze directe și indirecte: prostia nesancționată, necunoașterea profesională, carierismul, indiferența, aprovizionarea deficitară cu materiale, și ele mizerabile, aparatura și echipamentele de slabă calitate, nepăsarea generală față de drepturile și demnitatea pacienților, etc.

Decît să faci rău în medicină, mai bine te abții, te auto-recuzi și nu faci nimic... Există și astăzi pacienți care vin cu planul propriu de tratament pregătit în minte, dorind să îl aplicăm. Au fost refuzați de la început, ei neștiind că acceptînd ce doreau, le-aș fi făcut conștient „un rău”... Omul nu este o mașină la care să poți schimba piese de schimb, dimpotrivă, fiecare organ, de la un dinte la inimă, este de neînlocuit.

În perioada stagiului de 3 ani în Dispensarul Policlinic Județean de Stomatologie „Aurel Vlaicu” Arad, întemeiat de regretatul medic și excelentul manager dr. Iacob Drijman, am avut foarte multe de învățat de la coordonatorii noștri dr. Cornel Barna și dr. Ioan Nicolaescu, de la relația etică și medicală cu pacienții, la mici „secrete” profesionale sau „simplificări” de planuri de tratament ce conduc la succes.

Nu întîmplător am ales în 1991, la Registrul Comerțului din Arad, prima instituție de înregistrare oficială a cabinetului nostru privat, forma de organizare A.F., Asociație Familială. Adică medici stomatologi „de familie”, deși conceptul de „medicină de familie” (tratamente pentru toți membrii nucleului social) era încă oficial doar un proiect …Numele ales de „2D”, provine de la 2 David, 2 doctori, 2 dentiști...

Predispoziția pentru stomatologie a însemnat pentru noi, de la constituire, că ne-a plăcut și ne place foarte mult ceea ce facem, un privilegiu profesional destul de rar întîlnit pentru multe profesii / ocupații din lume. Pentru mulți practicieni liberali, adeseori plăcerea muncii este înlocuită doar cu obținerea searbădă și mecanică a unui mijloc de subzistență. Această realitate este identică în orice fel de organizare umană și este diagnosticată psihologic drept înstrăinare sau alienare. Cu această nenorocire din fericire noi nu ne-am confruntat.

Tot datorită atracției și înclinării speciale față de profesie am construit în 2001 un cabinet stomatologic complet nou pe 3 nivele.

Un aspect important pe care l-am avut în vedere de la deschiderea cabinetului privat în 1991 a fost dorința de a practica în liniște și în siguranță stomatologia, atît pentru pacienți cît și pentru medicii din cabinet. Pentru aceasta am fost la zeci, poate sute de congrese, conferințe, simpozioane, cursuri, mese rotunde, etc., cu mulți ani înainte ca această participare să devină o obligație profesională legală... În același timp cunoașterea amănunțită la zi și respectarea legislației medicale, profesionale și financiare au fost repere continue... Aceasta pentru că în România „noutățile” în toate domeniile apar cînd te aștepți mai puțin și controalele oficiale vin și ele...

Tot în același scop a fost necesară înregistrarea cu acuratețe a datelor medicale ale pacienților noștri (afecțiuni generale existente, diagnostice, tratamente, documente emise, etc.) pentru aceasta concepînd în 1992 un soft de evidență specific. El a fost urmat în 2013 de crearea unei a doua aplicații și mai performante, avînd înregistrați pe PC, în cei 30 de ani de informatizare, peste 8.700 de pacienți tratați.

Nu în ultimul rînd atracția și atașamentul față de profesie s-a manifestat mulți ani prin implicarea personală îndelungată în apărarea continuă a acesteia pe diverse planuri de agresiunile și inepțiile guvernamentale și legislative românești și - din 2007 - de cele provenind din Uniunea Europeană. În acest sens activitățile noastre asociative complexe cît și cele publicistice din cadrul A.M.S.P.P.R. (Asociația Medicilor Stomatologi cu Practică Privată din România) din perioada 1992 – 2011, cunoscute de cei interesați, vorbesc singure.

După mulți ani de activitate orice persoană cu o minimă pregătire se poate evalua și își poate pune un auto - diagnostic simplu : „Cred că am o gripă.... O voi trata cu mijloacele simple cunoscute”.

Voi face și eu o auto - evaluare a acestei „chemări” profesionale... Avînd în vedere cele de mai sus, iată auto - diagnosticul meu: „Cred că am o vocație… Aceasta este deocamdată o afecțiune fără leac….”

„SCĂPAREA”( DUPĂ 40 DE ANI )
Scria, la începutul „Infernului”, Dante:

„Un strop mai mult de-amar și m-ar răpune !
Dar pînă să v-arăt a mea scăpare,
eu de-alte stări văzute-n ea voi spune.”

V-am relatat pe scurt în cele 11 capitole precedente ce „ alte stări am văzut” și am trăit în „pădurea” sau „jungla” românească.

Reanalizînd global toții anii profesionali ce au trecut și încercînd o distanțare de Dante, există diferențe importante...În primul rînd nu ne aflăm la „o intrare”, ci în pragul unei posibile „ieșiri” sau retrageri...În al doilea rînd, acești 40 de ani nu au fost neîntrerupt un „Infern”.. Au existat însă luni întregi „încrîncenate”...Ca atare nu a fost nici un „Paradis”... A fost un „Purgatoriu” autohton, un mijloc între bine și rău...

Nu mă pot abține de a adăuga citatelor
din Dante patru versuri de Eminescu:

„Trecut-au anii ca nori lungi pe șesuri
Și niciodată n-or să vie iară,
Căci nu mă-ncântă azi cum mă mișcară
Povești și doine, ghicitori, eresuri...”

Așa cum m-am angajat la sfîrșitul penultimului capitol, este momentul acum, la această răscruce, “să v-arăt a mea scăpare”…

Revenind la „viitorul” stomatologic al pacienților noștri versus sentimentul inutilității, ambele generate - după 40 de ani - de o posibilă retragere / pensionare, la aceste dificile probleme și întrebări am identificat un răspuns sincer și poate realizabil.

Datorită tandemului inseparabil medic - pacient, a trebuit să țin seama în această concluzie pe de o parte de încrederea, speranța, mulțumirea, afecțiunea, confortul economic și „viitorul” stomatologic al pacienților noștri... Pe de altă parte, cea medicală, există satisfacția profesională, refuzul modelor, informarea corectă, respectarea angajamentelor, sentimentul personal al inutilității, vocația. Și nu în cele din urmă, conștiința că deținem o vastă experiență în stomatologia generală, de care ar fi mare păcat să nu beneficieze în continuare pacienții.

„Scăparea mea ” nu o văd în prezent decît în a continua să profesez stomatologia privată pentru pacienții cu care timpul ne-a legat cu un atașament reciproc... Am înțeles cizelînd mult timp această introspecție dificilă numită Reflecții în preajma unei posibile retrageri că există o vocație organică, pe care doar o boală gravă sau decesul o pot întrerupe.

Arad, 10 Mai 2023

Dr. Voicu A. David

ȘAPTE MOTIVE PENTRU ÎNCHIDEREA CONTULUI LA RAIFFEISEN BANK

ȘAPTE MOTIVE PENTRU ÎNCHIDEREA CONTULUI LA RAIFFEISEN BANK

DE LA PANDEMIE LA DOCUMENTAREA ELECTRONICĂ A TRASABILITĂȚII

DE LA PANDEMIE LA
DOCUMENTAREA ELECTRONICĂ A TRASABILITĂȚII

DE DOI ANI ÎN PANDEMIE

DE DOI ANI ÎN PANDEMIE

M-AM SĂTURAT DE U.E.

M-AM SĂTURAT DE U.E.
( CE I S-A „CONFISCAT” ȘI CE „A PRIMIT” STOMATOLOGIA )

De la „Doamnei C.N.A.S.S., cu dragoste”...

De la „Doamnei C.N.A.S.S., cu dragoste”...

DE UN AN ÎN PANDEMIE din traumă în traumă

DE UN AN ÎN PANDEMIE
din traumă în traumă

Introducere

INTRODUCERE

Medicii Cabinetului



DR. SVETLANA DAVID
MEDIC SPECIALIST STOMATOLOG 

DR. VOICU A. DAVID
MEDIC SPECIALIST STOMATOLOG

Orar de lucru Cabinet

DR. SVETLANA DAVID
LUNI, JOI: 15:00 – 20:00
MARŢI: 10:00 - 14:00

DR. VOICU A. DAVID
LUNI: 10:00 - 14:00
MARŢI, MIERCURI: 15:00 - 20:00
VINERI: alternativ